Sclavia

Ambele imperii țin sclavi și amândouă vin în Garuun după alții. Ce le desparte e felul în care un om devine proprietate și dacă asta se poate sfârși vreodată.

SUB ARKEN

Pentru Credința Luminii Unice, înrobirea celor slabi e dreptul și datoria celor tari în credință: un suflet prea slab ca să slujească de bunăvoie Lumina Unică o poate sluji totuși așa cum găsesc de cuviință cei aleși. Sclavia Arken face din om o proprietate. Sclavul e o vită, un bun pe care stăpânul îl păstrează sau îl aruncă numai după bunul său plac, iar robia se moștenește: copiii unui sclav se nasc sclavi și trec din generație în generație ca orice altă vită din cireadă. Sclavii stau chiar la baza ordinii Imperiului, sub cetățeni, soldați, nobili, cler și Împărat.

Arken nu așteaptă ca sclavii să vină singuri la ei. Corăbiile lor pornesc în expediții de vânat sclavi în ținuturi îndepărtate, printre care și Garuun, vânând bărbați și femei alături de aur și fiare exotice. Dawnhold, portul-cetate de pe țărmul de sud, e locul unde soldații debarcă și de unde corăbiile ridică iar ancora, încărcate cu sclavi pentru insulele de baștină.

SUB TESHARI

Și Teshari țin sclavi, dar după un registru mai rece. Ajungi în robie ca prizonier de război sau, mult mai des, ca datornic ori ca infractor condamnat. E o pedeapsă, nu un drept din naștere, și nu trece asupra copiilor sclavului. Soarta unui sclav Teshari e grea, totuși păstrează un fir subțire de drepturi pe care Arken le refuză vitelor sale. Fărădelegile violente nu primesc drept răspuns munca silnică, ci moartea: un cadavru nu aduce profit, dar nici nu tulbură piața.

Puțini sunt luați cu forța. Munca în șerbie pentru datorii a Federației și datoriile pe care le lasă regiuni întregi să le adune vreme de generații fac din robie o chestiune de contabilitate: cei mai mulți dintre cei care ajung în lanțuri pur și simplu au rămas în urmă cu plata.

Pentru Gar, diferența e o mângâiere slabă. Omul de Fier îți pune un lanț la gât; Omul de Mătase îți trece numele într-un registru. Oricum ar fi, ziua ta de mâine e a altcuiva.